Sunt fericit in Romania!


… e o exclamatie ce se tot straduieste sa imi iasa printre dintii inclestati de un ranjet ce parca mi-a ramas intiparit pe fata cam de pe vremea investiturii cabinetului Boc la fraiele tarii. Acum, dupa circul alegerilor presedintiale din 2009, ajuns la o a doua investitura, dar intr-o alta formula, sunt si mai fericit. Da, traiesc fericirea sublima si deplina de a fi cetatean al Romaniei, sunt mandru ca sunt roman si imi voi purta nationalismul in frunte cu cea mai mare mandrie posibila.

Probabil deja cei de la Spitalul 9 trebuie sa ajunga sa ma ridice, dar pe mine nu ma intereseaza deoarece sunt fericit.

Sunt fericit pentru ca voi plati taxe pe alimente, platesc impozite forfetare anticipate si penalizari la impozitele locale pentru ca doamnele de la ghiseu care se ocupa de chestiunea asta au uitat sa imi trimita notificarea de plata in timp util, dar ce mai conteaza; sunt fericit pentru ca cu siguranta voi plati si taxa de viciu pe aerul respirabil, taxa pe terenul pe care calc cand voi merge pe jos sa cumpar cate ceva din oras.

Sunt fericit pentru ca imi permit sa stau in inertie si nu ies in strada asa cum fac francezii sau italienii atunci cand apare vreo lege abnorma, sunt fericit pentru ca am destul loc sa inghit rahatul unei clase politice corupte si nepotiste; sunt fericit pentru ca euro va creste pentru a se face jocul unor moguli si pentru ca datoria publica este din ce in ce mai mare pentru noi, romanii.

Sunt fericit pentru ca tineri de seama ne reprezinta in Parlamentul European, iar altii vor deveni parlamentari daca Sectorul 1 ii va alege si ca olimpicii au un viitor sigur si stralucit in tara asta.

Sunt fericit ca tara se duce de rapa tot mai vizibil si ca am reusit sa realizam atat de multe lucruri in cei 20 de ani care au trecut de la masacrul din decembrie 1989, sunt fericit ca fac 12 ore pe autostrada cu masina pana la Nadlac 600 de km si aceleasi 12 ore, 1200 km, pana in Italia pe ruta Ungaria-Austria.

Sunt fericit ca nu am emigrat inca in Somalia sau in Padurea Amazoniana si ca am ales sa stau aici in buricul civilizatiei, unde sistemul sanitar este cel mai tare din lumea asta si nu trebuie sa platesc si asigurarea si consultatiile ulterioare, sunt fericit ca daca voi avea un copil o sa dau spaga la gradinite sa il accepte, sunt fericit ca voi apuca sa ies la pensie si sa merg in excursii pe vase de croaziera in deplina relaxare si tihna.

Ma opresc aici cu fericirea deoarece simt ca  am atata de multa fericire sa impartasesc incat nu mi-ar ajunge tot anul sa o scriu.

Voi sunteti la fel de fericiti?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sunt fericit in Romania!&8221;

  1. Fericirea- motivare pe care viaţa şi-o dă ei însăşi

    Fericirea nu este un lucru în sine- este doar un contrast cu ceva care nu este plăcut. Ce poate fi contrastul? Stim cu totii!

    La definirea ei au lucrat altii, noua revenindu-ne doar placerea de a le parcurge lucrarile si de a adapta la propriile noastre valori starea de fericire indusa.

    Este un ideal, opera imaginaţiei. Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numeşte fericire.

    Este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi spre tine. Este lumina de pe apă. Apa este rece, întunecată şi adâncă. Sau a simtit altfel cineva apa si i-a adus asta o stare de fericire? S-o spuna!

    Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o!

    Este în mod esenţial o stare de a merge undeva, cu toată inima, unidirecţional, fără regret sau reţinere.

    Ii las pe cei care gusta din opera marilor autori sa descopere cui apartin cateva din citatele de mai sus si sa descopere in ce chip i se arata fericirea si cum o percepe prin prisma acestora. Iar daca are un gand de transmis s-o faca, pentru ca fericirea se exprima.

    Starea de fericire ne ajuta sa descoperim o destinatie la care am ajuns sau spre care ne zbatem sa ajungem, multumirea de sine prin nivelul atins, bogatia care aduce fiintei umane sentimente de implinire, realizare, ascensiune, recunoastere, apreciere. Alcatuita dintr-un sir de placeri marunte fericirea ne proiecteaza intr-un anumit loc unde notiunea timpului se pierde, coplesita fiind si inlaturata de intensitatea sentimentului. Strans legata de o serie de alte notiuni fericirea se descopera, se raporteaza la o anumita traire, fara de care nu exista!

    Iata ca fericirea devine un sentiment perceput la adevarata valoare doar de cineva capabil de sentimente, pentru ca sufletul omenesc este diferit. Iar sirul ideilor ar putea continua in functie de fiecare in parte, pentru ca fericirea este a fiecaruia dintre noi. As putea fi intrebata cum aflam care este „adevarata valoare”. Simplu, este data de valoarea sentimentului dar si de capacitatea de a avea sentimente.

    Intrebarile despre fericire au fost, sunt si vor fi atat timp cat exista omenirea, iar raspunsurile vor fi variate si intodeauna va ramane ceva de spus.

    Va las sa cautati o fericire a unor ani trecuti, anii copilariei

    CUM DUMNEZEU AM SUPRAVIETUIT COPILARIEI NOASTRE ?
    Daca ti-ai trait copilaria in anii ’60, ’70, sau la inceputul anilor ’80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?
    1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer… 2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata. 3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
    4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
    5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca. 6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala…
    7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aiba strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
    8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul. 9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam . Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea verifica unde suntem. De necrezut….
    10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar niciodata nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra. 11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca.
    12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni…utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta. 13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet … dar AVEAM PRIETENI.
    14.- Ieseam, ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului, sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.
    15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum faceam toate astea? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascuns si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa, dar nu se supara nimeni.
    16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.
    17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati…si am invatat sa ne descurcam cu ele.
    Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?  
    Faceti parte din aceasta generatie?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s